sâmbătă, 24 mai 2008

Iubirea ca sentiment profund

Nimeni nu poate da celor din juru-i iubire neconditionata, insa acei copii cu sindromul Down sau autism pot face asta neconditionat.
Am invatat asta in ultima saptamana in care am avut cinci zile de practica la o scoala cu astfel de copii.
Cu toate ca la inceput mi-am propus eu mie sa nu ma atasez de acei copii nu am putut. Am inceput incet, incet sa ma atasez de ei smai mult din obisnuinta de a fi zi de zi cu ei, de a ii ajuta, de a ii vedea cum evolueaza soi m-am legat foarte mult de felul lor de a fi pentru ca din putinul lor dadeau si altora. Se ajutau unul pe altul fara a cere inapoi si fara a se supara daca cineva ii refuza. Pentru mine a fost o saptamana minunata, plina de emotii, de bucurii,de prietenie si armonie.
Acesti copii nu sunt asa cum spun multi alti oameni care nu au stat alaturi de ei si anume spun ca acesti copii sunt handicapati. Dar nu e asa. Au o inteligenta extraordinara si se descurca grozav in orice le dai sa faca. Sunt absolut normali: danseaza la fel ca noi, lucreaza, se joaca la fel ca noi atunci cand eram mici si cel mai important lucru se bucura cand un coleg reuseste ceva si se bucura sincer, nu isi poarta pica unul altuia, se ajuta intre ei si se ataseaza sincer de oricine intra in contact cu ei. Sunt prietenosi si foarte iubitori.
La finalul acelor cinci zile de practica nu doar eu ci mai multi colegi de-ai mei am plans. Am plans din mai multe motive: despartirea de ei, faptul ca ei erau cei care sufereau cel mai mult si pentru ca ne-am dat seama ca ceea ce noi avem trebuie sa pretuim mult mai mult si ca lucrurile pe care noi nu dam nici doi bani ei le pretuiesc cel mai mult.
Daca ii dai unui copil cu sondromul Down o bomboana el se va bucra foarte mult ceea ce noi nu facem. O bomboana e un lucru mic si totusi ei se bucura enorm pentru acea bomboana.
Si am mai invatat ca iubirea neconditionata o poate exista numai prin intermediul acestor copii. Ei sunt un factor important al societatii. Orice om are un scop pe acest Pamant, insa ei au rolul cel mai important si anume IUBIREA NECONDITIONATA.
Incercati sa stati cinci zile cu un singur copil cu sindromul Down sau cu autism si veti vedea ce grea este despartirea. Atunci imi veti da dreptate pentru ca momentan nu stiti ceea ce inseamna un copil cu acest sindrom si in ce fel te marcheaza el. Pe mine m-au schimbat enorm acesti copii si am numai cuvinte de lauda pentru ei. Au forta si nu se dau batuti niciodata. Sunt niste adevarati luptatori.